Phoenix

Candva am stiut exact de cate ori vreau sau trebuie sa-mi indoi hartia de impachetat inainte sa trimit un colet social. Pe vremuri, hartia era atat de importanta, uneori la fel de importanta ca si continutul, iar livrarea- momentul- urmaream sa fie perfecta. De-alungul anilor am avut indoituri, linii, urme, scris frumos si chiar si rupture. Ce bine ca exista scotch! Desene, mai rar… Trecutul meu emotional tot pe hartie l-as asterne daca pachetul de azi nu ar carboniza insasi mainile care incearca sa inghesuie Totul si Nimicul intr-o cutie singulara. Pentru fiecare intrebare pe care am sters-o mai mult sau mai putin constient, pentru fiecare umbra lasata de colturi ,,nota bene”, pentru fiecare taietura incapatanata ce-mi forta vindecarea din ore in zile, pentru toate vreau sa materializez acum, inainte sa ma ridic cu picioarele de pe pamant, un ultimatum: "Let it burn!"