Phoenix
Candva am stiut
exact de cate ori vreau
sau trebuie
sa-mi indoi hartia de impachetat
inainte sa trimit
un colet social.
Pe vremuri, hartia
era atat de importanta,
uneori la fel de importanta ca si continutul,
iar livrarea- momentul-
urmaream sa fie perfecta.
De-alungul anilor
am avut indoituri,
linii, urme, scris frumos si
chiar si rupture. Ce bine ca exista scotch!
Desene, mai rar…
Trecutul meu emotional
tot pe hartie
l-as asterne daca pachetul de azi
nu ar carboniza
insasi mainile care incearca
sa inghesuie Totul si Nimicul
intr-o cutie singulara.
Pentru fiecare intrebare
pe care am sters-o mai mult sau mai putin constient,
pentru fiecare umbra lasata de colturi ,,nota bene”,
pentru fiecare taietura incapatanata
ce-mi forta vindecarea din ore in zile,
pentru toate
vreau sa materializez acum,
inainte sa ma ridic cu picioarele de pe pamant,
un ultimatum:
"Let it burn!"
Copyright © Vera Baum | Year Posted 2019
Post Comments
Poetrysoup is an environment of encouragement and growth so only provide specific positive comments that indicate what you appreciate about the poem. Negative comments will result your account being banned.
Please
Login
to post a comment