My goodness, how old we both are.
You, my friend, have weathered better than I.
Sturdy legs, while mine are fragile; liable to betray me without warning.
Rat-atat-tat
I groan. The effort- for what? A wasted journey?
Salisbury cathedral hangs limp, a depiction of man's endeavours for redemption.
Below it, empty white windows.
Another knock.
Lethargy mutates into curiosity at the ripple in our harmony.
I caress your smooth, strong arms and shuffle forward.
But then again, no.
Sinking back; begone world.
I reach for my black tool and sink into your embrace.
Content just you and I.
Categories:
atat, life,
Form: Free verse
Candva am stiut
exact de cate ori vreau
sau trebuie
sa-mi indoi hartia de impachetat
inainte sa trimit
un colet social.
Pe vremuri, hartia
era atat de importanta,
uneori la fel de importanta ca si continutul,
iar livrarea- momentul-
urmaream sa fie perfecta.
De-alungul anilor
am avut indoituri,
linii, urme, scris frumos si
chiar si rupture. Ce bine ca exista scotch!
Desene, mai rar…
Trecutul meu emotional
tot pe hartie
l-as asterne daca pachetul de azi
nu ar carboniza
insasi mainile care incearca
sa inghesuie Totul si Nimicul
intr-o cutie singulara.
Pentru fiecare intrebare
pe care am sters-o mai mult sau mai putin constient,
pentru fiecare umbra lasata de colturi ,,nota bene”,
pentru fiecare taietura incapatanata
ce-mi forta vindecarea din ore in zile,
pentru toate
vreau sa materializez acum,
inainte sa ma ridic cu picioarele de pe pamant,
un ultimatum:
"Let it burn!"
Categories:
atat, how i feel, old,
Form: Free verse